offfff..... iubirea asta

Acum doua minute am primit de la prietenul meu o dedicatie pe profm campus tg mures si mi-a placut enorm. Il iubesc tare mult si nu imi vine sa cred cat se poate schimba un baiat atunci cand iubeste. Dragostea intr-adevar te schimba foarte mult si despre asta vreau sa vorbim in aceasta postare.

Trebuie sa avem grija cum ne schimba iubirea pentru ca atunci cand iti face rau tie sau faci rau altora din cauza iubirii trebuie sa te gandesti sa schimbi ceva.

Daca tot va faceti rau unul altuia cred ca ar fi bine sa luati o pauza si sa va ganditi mai bine la ce trebuie sa schimbati la voi, la relatia voastra, la ceea ce faceti deoarece ceva nu e in regula. Si nu, nu inseamna ca o sa va despartiti decat daca decideti voi ca asa e mai bine.

Eu, in relatia care o am, sunt plecata din cand in cand deoarece sunt din Constanta iar prietenul meu e din Tg. Mures si, desi fac facultatea la Tg Mures, mai plec din cand in cand acasa la parintii mei iar vara nu ne vedem decat vreo doua saptamani deoarece el este in mures iar eu in Constanta.

Ceea ce vroiam sa zic este ca desi nu ne vedem atata timp relatia noastra e armonioasa si ne intelegem bine si tocami aceste "departari" ne fac asa bine.

Gratie acestui lucru ne iubim din ce in ce mai mult si ne intelegm foarte bine (normal ca avem si noi divergentele noastre si ca ne mai certam ca daca ar fi prea bine ar insemna ca este o problema).

Suntem cei mai buni prieteni si in acelasi timp iubiti ceea ce este foarte greu dar nu atat de dificil pe cat credeti.Eu zic ca ar fi bine sa iti iei prietenul sau prietena de mana intr-o seara si sa va plimbati si sa discutati tot ceea ce va preocupa. Intr-adevar nu este chiar asa de usor insa este atat de beefic pentru voi, pentru prietenia voastra.

Insa va cer un lucru...

Indiferent de ce vi se spune nu va suparati si lasati sa vi se povesteasca sincer tot ceea ce este de zis. Apoi puteti sa discutati ce v-a deranjat la ceea ce vi s-a povestit dar incercati sa fiti intelegatori pentru ca daca iubiti cu adevarat o sa iertati.

O sa va simtiti mult mai bine si veti avea o relatie mai "sanatoasa" si mai relaxata. Incercati si mai vorbim :P O sa va placa sa discutati si va va face si bine mai ales ca nu veti avea atata tensiune in relatia voastra. V-am pupacit si ne mai vedem...

De ce nu ne inteleg baietii?

Stau cateodata si ma intreb de ce nu ne inteleg baietii? Sau de ce incepe o cearta? Pai daca stau bine si ma gandesc o cearta incepe (cel putin in relatia mea) deoarece nu ma intelege prietenul. Si nu ca nu ma intelege ca am probleme sau chestii de genu' asta, ci ca nu ma intelege ce vreau sa-i zic cand zic ceva.

De exemplu azi m-am certat la telefon cu el ca atunci cand m-a sunat nu puteam sa aprind cuptorul de la aragaz si eram nervoasa si ii ziceam ca nu pot sa aprind cuptorul sa imi fac mancare iar el imi zicea ca mai iesim sau nu, sau mai bine sa stau in casa ca daca fac mancare inseamna ca nu pot sa ies; dar eu nu am zis ca nu pot sa ies ci ca nu pot sa aprind cuptorul. Ce era asa greu de inteles? Ca nu pot sa-mi aprind cuptorul...

Tot ce vroiam de la el sa-mi zica era: “Lasa bebe ca o sa vin eu cand ies de la curs sau dupa ce iesim si ti-l aprind”. Era asa greu sa zica asta? Cateodata stau si ma gandesc ca poate vorbim prea codat, noi fetele, sau poate avem putere de intelegere mai mare ca ei, adica noi putem “citi printre randuri” si ei nu. Si asa tare ma enerveaza lucrul asta.

Oh, Doamne! Cred ca asta ma enerveaza cel mai tare! Incerc sa-l fac sa inteleaga ca nu asta vreau si ca vreau sa ies sa ne plimbam sau la un suc sau oriunde si ca nu vreau sa stau in casa iar el continua cu faza asta.

S-a intamplat de multe ori sa ii zic eu cand sa termine o cearta pentru ca el nu intelegea ca nu e nici momentul nici locul potrivit iar el tot continua si normal ca stateam botosi si suparati, ca doar cearta nu se terminase si nu spusesem niciunul tot ce aveam de zis. Cum sa facem sa nu ne mai certam cu ei? Cum sa facem sa ii facem sa ne inteleaga? Eu una chiar nu stiu.

Am si eu momentele mele normal cand las de la mine, cand trec peste, cand nu il bag in seama sau cand pur si simplu ii zic fix ce vreau de la el fara sa-l mai fac sa se gandeasca oare ce am vrut sa zic, dar am si momente cand vreau sa imi zica el, sa-si dea seama ce vreu de fapt fara sa ii zic exact ce vreau. Sa ghiceasca daca asta inseamna de fapt.

Stiu ca e foarte greu ce cer dar asa bine ma simt cand, cateodata, nu ii zic ce vreau si pur si simplu isi da seama din ce zic sau ce fac. Ma simt... nici nu stiu cum sa zic ca ma simt, pur si simplu fericita, cred ca asta este cuvantul cel mai potrivit. Dar asta se intampla destul de rar.

Cred, totusi, ca cel mai bine este ca atunci cand vedem ca EL chiar nu intelege ce vrem, sa ii zicem pur si simplu si, evental, sa il intrebam apoi daca s-ar fi gandit la asta sau daca macar i-a trecut prin gand. Aaa... si apoi sa incercam sa-i atragem atentia, cine stie? Poate data viitoare isi va da seama. Nu?