Am fost foarte des la munte in viata mea pentru ca mergeam cu parintii si cu sora mea de mici insa niciodata nu am fost iarna. Cam tot timpul mergeam toamna sau primavara, insa inainte sa se strice vremea ca sa putem face drumetii. Era frumos, foarte frumos, ca eram toti impreuna si ne plimbam pe munti, faceam drumetii care mai de care mai frumoase, mai hazlii, mai interesante...
Insa anul acesta, de ziua prietenului meu, am hotarat sa merg cu el si inca cativa prieteni la munte. Am mers intre 21-23 noiembrie si nimeni nu se astepta sa ninga, mai ales eu. Insa a nins destul de mult incat totul era alb in jurul nostru. Cand am vazut ca ninge am fost cea mai fericita si am iesit pe geam si ma uitam cum ninge. Asa frumos era...
Totul era alb, fulgii se asterneau gramada pe jos si pe copaci, era ca intr-un basm...era minunat. Abia asteptam sa se faca dimineata ca sa mergem pe munte sa vad minunatia asta care niciodata in viata nu o mai vazusem. Eram asa fericita, nicio clipa nu am visat ca tocmai atunci, cand o sa fiu eu la munte o sa ninga si ca am sa fiu la munte iarna, in zapada...
De dimineata ne-am trezit, am mancat si ne-am imbracat sa mergem la plimbare. Am iesit din casa si m-am dus repede sa exploatez zona, sa ma bucur de minunatia la care am luat parte si pe care am asteptat-o atata timp, atatia ani...
Eram prima din grup, m-am dus in fata pentru ca nu mai aveam rabdare sa ii astept pe ceilalti sa vina. Asa fericita eram, asa frumosi erau muntii, copacii... Desi am mai vazut zapada si am avut parte de zapada in fiecare iarna acasa aici totul era ca intr-un basm, parca viata a vrut sa imi ofere de ziua lui acest lucru, sa ne bucuram impreuna.
Ma bucur ca a fost langa mine cand am vazut pentru prima data in viata muntii inzapeziti, neaua asternandu-se la munte. A fost una din cele mai frumoase zile din viata mea. Cand ne-am intors din plimbare ne-am asezat langa soba si am baut un vin fiert iar mie imi luceau ochii de bucurie si stateam langa el, in bratele lui...
